Management in Health, Vol 13, No 3 (2009)

Font Size:  Small  Medium  Large


Violenţa domestică şi consecinţele asupra sănătăţii

Dr. Mirela-Simona POPA, medic specialist Sănătate Publică şi Management Sanitar

Rezumat: Violenţa domestică se află la originea a numeroase boli fizice şi mentale, consultaţii, spitalizări şi incapacitate temporară de muncă, precum şi a unui consum ridicat de medicamente şi de alte servicii de sănătate.

Cu alte cuvinte, consecinţele violenţei domestice pot persista pentru o lungă perioadă de timp după actul efectiv de violenţă, iar repercusiunile pe termen lung a diferitelor tipuri şi multiplelor episoade de violenţă sunt cumulative.

Cuvinte cheie: violenţă emoţională, violenţa fizică, violenţa sexuală, violenţa socială, invaliditate.

Introducere

Violenţa domestică poate fi definită ca o ameninţare sau producere a unei răniri fizice, în trecutul sau în prezentul convieţuirii cu partenerul.

Violenţele în familie sunt la originea numeroaselor maladii fizice şi psihice, a frecventelor consultaţii, spitalizări şi a incapacităţilor temporare de muncă, precum şi a unui consum ridicat de medicamente şi de alte servicii de sănătate [8].

Familia este locul unde legea intervine cel mai puţin şi unde se observă frecvenţa cea mai mare de violenţe îndreptate împotriva unor fiinţe umane mai vulnerabile, "mai fragile fizic şi psihic", fie că această violenţă este îndreptată împotriva femeilor, copiilor, persoanelor în vârstă, bărbaţilor.

Există patru tipuri de violenţă îndreptată împotriva femeii: emoţională, fizică, sexuală şi socială [12].

1. Violenţa emoţională: este cea mai larg întâlnită şi se regăseşte ca şi parte componentă a tuturor formelor de violenţă domestică. Deşi precede şi acompaniază celelalte forme de abuz, ea se poate manifesta şi izolat prin cuvinte injurioase, ameninţări, intimidări. 

2. Violenţa fizică: constă în atingeri sau contacte fizice dureroase orientate către victimă sau cei dragi victimei: copii, părinţi, fraţi, surori; precum şi în intimidarea fizică. Violenţa fizică începe cu gesturi şi lovituri care ţintesc victima şi poate duce până la crimă.

3. Violenţa sexuală: începe cu comentarii degradante la adresa femeii şi continuă cu atingeri neplăcute şi diverse injurii provocate victimei în timpul sau în legătură cu actul sexual. Violul este o formă de violenţă pe care femeia o suportă adesea suferind în tăcere, plătind tribut normelor sociale care consideră că relaţiile intime sunt în primul rând un drept al barbatului, un teritoriu unde el este stăpânul care decide.

4. Violenţa socială: este o condiţie care înrăutăţeşte situaţia de victimă a femeii. Aici intră rolul sexual rigid conturat de aşteptările sociale faţă de femeie şi barbat şi care, în continuare, va limita resursele existente în comunitate pentru a ajuta femeia victimă sau chiar a o blama pe aceasta pentru situaţiile de violenţă pe care le trăieşte. Violenţa socială este în acelaşi timp o barieră în calea valorizării resurselor femeii în afara familiei şi un cadru care favorizează agresionarea ei pe planul vieţii private şi intime [2].

 

Manifestările şi consecinţele violenţei domestice

Tratarea cu violenţă a partenerului, cât şi relaţionarea violentă în cadrul familiei sunt comportamente învăţate. Dacă nu se intervine pentru stoparea violenţei domestice, de la un eveniment la altul severitatea agresiunilor se accentuează. Concomitent cu creşterea riscului, scade capacitatea victimei de a se proteja.

Consecinţele violenţei domestice asupra homeostaziei familiei

Consecinţele violenţei domestice nu se răsfrâng doar asupra victimei ţintite, ci şi asupra întregii familii, a copiilor mai ales, şi sunt resimţite ca o pierdere şi o suferinţă a societăţii în general.

Ca victimă a partenerului violent, femeia suferă pe planul sănătăţii fizice, mentale şi reproductive [4] (Tabel nr.1).

Tabel nr.1: Consecinţele Violenţei Domestice asupra Sănătăţii

Consecinţele asupra sănătăţii fizice

Consecinţe asupra sexualităţii şi procreţiei

Consecinţe psihologice şi comportamentale

Traumatisme abdominale şi toracice

 

Echimoze, excoriaţii, zgârieturi, sfâşieri, ulcerţii

 

Leziuni oculare, faciale

 

Sindromul durerii cronice

 

Invaliditate

 

Fracturi

 

Tulburări gastro-intestinale, sindrom de colon iritabil

 

 

Alterări ale stării generale şi multiple alte simptome generale

 

Fibromialgii

 

Cefalee, migrene etc.

Tulburari ginecologice

 

Sterilitate

 

Inflamaţii pelvine acute/cronice

 

Endometrite

 

Complicaţii ale naşterii

 

Maladii sexuale

 

Maladii transmisibile sexual:

      -HIV/SIDA

      -Avorturi spontane/

      provocate

      -Sarcini nedorite

      -Naşteri premature

      -Prematuritate/distrofie

      -Amenoree şi anomalii

      ale ciclului menstrual

Anxietate, depresie, frică, angoasă

 

Sentimene de ruşine şi culpabilitate

 

Fobii, accese de panică

Tulburări ale somnului

Tulburări ale nutriţiei

Stima personală slabă

 

Sindrom de stress post-traumatic

 

Automutilare

 

Toxicomanie, alcoolism, tabagism

 

Gânduri sinucigaşe

 

Comportament sexual la risc

 

Inactivitate fizică

 

Tulburări psihosomatice

 

Consecinţele asupra sănătăţii fizice sunt: un comportament distructiv al stării de sănătate (fumat, sex neprotejat), un consum de alcool sau droguri, tulburări intestinale iritative, astmul, migrenele şi durerile de cap, vătămarile corporale, dizabilităţile parţiale sau permanente, moartea.

Consecinţele asupra sănătăţii mentale sunt: depresiile, frica, anxietatea, respectul de sine scăzut, disfuncţiile sexuale, tulburările de nutriţie şi de somn, tulburările obsesiv-compulsive, tulburările de stress postraumatic, suicidul.

Consecinţele asupra sănătăţii reproductive sunt: sarcinile nedorite, problemele ginecologice, naşterile premature, greutatea mică la naştere, bolile inflamatorii pelviene, durerile  pelviene cronice, mortalitatea şi morbiditatea maternă.

Multiple studii au pus în evidenţă, pe toate continentele, diversele forme de traumatisme fizice suferite de femei şi cauzate de violenţa domestică. Raportul mondial (OMS) asupra violenţei şi sănătăţii (2002), a evidenţiat astfel, în diverse ţări, toate aceste consecinţe complexe asupra sănătăţii femeii (8).

Consecinţele mortale sunt: Mortalitatea cauzată de SIDA, Mortalitatea maternă, Omuciderea (13), Suicidul.

Efectele violenţei asupra femeii sunt atât imediate cât şi de durată.

O anchetă efectuată asupra unei populaţii de aproximativ 400 de femei suedeze, adulte, a arătat că problemele de sănătate au fost de 11 ori mai frecvente în cadrul unui grup de femei care au suferit de violenţe în timpul copilărei lor decât în cadrul grupului martor, şi de 7 ori mai frecvente în cadrul unui grup de femei care au suferit de violenţe în adolescenţă, comparativ cu grupul martor [7].

De asemenea, în cadrul unor studii efectuate în Statele Uninte, E.M. Valera şi H. Berenbaum au studiat 99 de femei bătute de partener şi au concluzionat că mai mult de trei sferturi dintre ele au suferit de cel puţin o leziune cerebrală cauzată de partener şi aproximativ jumătate dintre ele au suferit de leziuni cerebrale multiple [5].

Raporturile sexuale prin forţă (cu penetrare) pot antrena diverse complicaţii ginecologice, printre care hemoragii şi infecţii vaginale, fibroame, scăderea libidoului, iritaţii genitale, raporturi sexuale dureroase, dureri pelvine cronice, infecţii urinare (Tabel nr.2).

Tabel nr. 2. Serviciile de sănătate utilizate de femeile victime ale violenţei sexuale

¨ Tratamentul leziunilor

¨ Tratament psiho-social

¨ Depistarea şi profilaxia maladiilor sexuale transmisibile

¨ Testul de sarcină

¨ Contracepţia de urgenţă (prevenirea naşterilor nedorite)

¨ Consilierea şi controlul periodic din cadrul naşterilor

¨ Certificatul medico-legal şi obţinerea de informaţii medicale în scop judiciar

¨ Orientarea către servicii non-medicale: servicii sociale, juridice etc.

 

 

 

 

HIV/SIDA
Principalele forme grave de maladii, consecinţe ale violenţei domestice, sunt maladiile transmise sexual. Printre acestea, contaminarea prin virusul imunodeficienţei umane (HIV) este una dinte cele mai grave, dar cercetările privind legătura dintre viol şi transmiterea acestui virus lipsesc.

Nivelul transmiterii HIV ca urmare a unui raport sexual neprotejat unic şi nonviolent a fost estimat la aproximativ 0,03% şi 0,56% (ceea ce înseamnă 3-56 cazuri de seroconversii la 10000 raporturi sexuale). De asemenea, este evident faptul că riscul de contaminare este mai ridicat pentru femeile din ţările unde prevalenţa virusului HIV şi nivelul violenţei sexuale sunt ridicate [1].

Violenţa între parteneri este un factor favorizant al transmiterii virusului imunodeficienţei umane HIV (după corectarea variabilelor în legătură cu comportamentul la risc ridicat al unor femei, comportament care, el însuşi, poate decurge din violenţa masculină). De exemplu, într-un studiu recent efectuat asupra unui număr de 1400 de femei care au venit la consultul medical pentru examene prenatale în 4 dispensare din Soweto, (Africa de Sud) s-a constatat că seropozitivitatea era asociată cu violenţa între parteneri intimi şi cu un nivel ridicat al dominaţiei masculine în relaţia de cuplu. Autorii au concluzionat astfel, că de-a lungul vieţii, probabilitatea unei contaminări HIV este mai ridicată pentru femeile având parteneri violenţi sau dominatori.

Maladii sexual transmisibile
Femeile victime ale violenţei sexuale, violului sunt vulnerabile la infecţii bacteriene (sifilis, blenoragie, infecţii chlamidia), infecţii virale (virusul hepatitei B, herpes simplex-herpes genital, papiloma virus) şi infecţii provocate de protozoare (organisme unicelulare - trichomonas). Nu rare sunt şi problemele cauzate de purici pubieni, scabie.

Sarcinile nedorite
Sarcina nedorită este o consecinţă a violenţei sexuale dar şi un factor de care trebuie ţinut cont în studiile vizând cunoaşterea violenţei domestice.

Nivelul frecvenţei naşterilor cauzate prin viol este dificil de evaluat din multiple motive, dar în principal, ca armare a faptului că majoritatea violurilor, şi în special a celora din cadrul familiei, nu sunt declarate.

Cifrele reale sunt cu siguranţă superioare numărului de violuri declarate. Puţine date sunt disponibile în acest sens.

Datele disponibile arată că frecvenţa complicaţiilor şi deceselor este superioară în cadrul avorturilor ilegale faţă de cea din cazul avorturilor legale practicate într-un centru medical.

Studii realizate în Stalete Unite au arătat că aproximativ 11% dintre femeile gravide au fost victime ale violenţei fizice [5]. Prin comparaţie cu grupul martor (femei având caracteristici comparabile dar nefiind victime ale violenţei) s-a constatat că în grupul femeilor care au afirmat că au fost victime ale violenţei există un nivel mai ridicat de naşteri prin cezariană şi spitalizări datorate unor complicaţii ale naşterii (în special, infecţii renale, declanşarea prematură a contracţiilor, traumatisme cauzate de căderil sau lovituri abdominale).

O sinteză a mai multor studii privind violenţa asupra femeilor gravide din ţări în curs de dezvoltare, a concluzionat că prevalenţa acestui tip de violenţă variază între 4% şi 29%. Printre principalii factori de risc incriminaţi au fost identificaţi: veniturile mici, nivelul scăzut de studii al ambilor parteneri şi faptul că naşterea nu a fost programată. De asemenea, una dintre principalele consecinţe ale acestui tip de violenţă a fost greutatea mică la naştere a copilului.

 

Consecinţele violenţei asupra sănătăţii mentale

Violenţa are ca efect distrugerea sentimentului de securitate personală a femeii. Violenţa sexuală adaugă acestui traumatism şi un atac împotriva intimităţii care le va agresa la nivel de subconştient/inconştient foarte profund. Consecinţele psihologice şi comportamentale sunt multiple şi se pot traduce, printre altele, prin: angoase, frică, depresie, sentiment de ruşine, culpabilitate, tulburări ale somnului, alimentaţiei, scăderea/lipsa stimei personale, sindromul stresului post-traumatic, automutilare, un consum excesiv de alcool, droguri, gânduri sinucigaşe, comportamente sexuale la risc.

 

Depresie, angoasă, frică
Femeile victime ale violenţei domestice pot suferi de depresie, pot resimţi o angoasă acută şi pot prezenta frică pentru securitatea lor personală, pentru viaţa cotidiană şi pentru sănătatea lor.

Dintre toate consecinţele negative ale violenţei domestice asupra sănătăţii mentale, depresia este una dinte cele mai frecvente (6). Angoasa şi frica sunt consecinţe obişnuite ale violenţei, iar teama şi frica nedesluşită a femeilor în colectivitate, nu sunt legate doar de experienţa agresiunii, ele sunt frecvent reflexul unui sentiment de insecuritate. Astfel, un studiu australian a arătat că la 70% dintre femei le este frică să meargă singure noaptea pe stradă şi că acest procent este şi mai ridicat pentru femeile cu un partener violent. De asemenea, un studiu britanic a arătat că la 37% dintre femeile tinere cu vârsta între 16 şi 29 ani le era frică de viol, iar jumătate dintre ele nu se simţeau în securitate când se întorceau acasă seara singure. Deci, dacă frica este o reacţie normal adaptată în faţa unui pericol iminent, ea poate, de asemenea, avea ca şi consecinţă influenţarea comportamentului femeilor şi limitarea libertăţii de exprimare, chiar şi atunci când riscul violenţei este mai puţin ridicat decât estimează femeile victimă.

Schimbările de comportament
Violenţele fizice şi sexuale pot induce schimbări de comportament semnificative în comportamentul tinerelor fete şi al femeilor. Aceste comportamente se pot exprima de la comportamente la risc, la consum de stupefiante şi alcool, la tulburări ale somnului, tulburări ale alimentaţiei până la automutilări. Violenţa poate provoca, de asemenea, gânduri sinucigaşe, tentative de suicid. Agresiunile sexuale pot avea repercursiuni asupra comportamentului sexual al femeii provocând fenomene de inhibare a anumitor reacţii, cum ar fi frica şi tulburări ale libidoului.

Aceste probleme pot fi atenuate, de exemplu, printr-un sprijin solid al partenerului intim.

 

Reacţiile de stress post-traumatic
Femeile şi barbaţii care au suferit violenţe ce au pus în pericol viaţa lor sau agresiuni sexuale pot avea diverse reacţii care în ansamblul lor constituie o reacţie de stress post-traumatic (3).

În afara reacţiei de stress acut, starea care se remarca cel mai frecvent la victimele unor astfel de evenimente traumatice, din cauza duratei şi gravităţii, este sindromul de stress post-traumatic. Chiar dacă unii contestă existenţa sa, acest sindrom corespunde unui ansamblu de reacţii studiate asupra victimelor violenţei şi, în particular, victimelor violului.

 

Sindromul femeii agresate fizic (“sindromul femeii bătute”)
Definirea acestui sindrom s-a făcut în ultimii ani prin studierea fenomenului violenţei în viziunea teoriei traumei. Este sindromul cel mai grav de agresivitate maritală şi este definit ca o vătămare deliberată, provenită de la un partener şi demonstrată clinic. După datele poliţiei diferitelor ţări, prezintă o frecvenţă de 75%. Sindromul femeii bătute este un complex de probleme fizice şi psihosociale generate de relaţia cu un partener cu comportament violent şi în relaţie cu intervenţiile inadecvate şi neglijarea instituţională.

 

Sindromul de stress post-traumatic
Sindromul de stress post-traumatic a fost definit prima dată în 1980 cu referire la supravieţuitorii unor situaţii catastrofale: supravieţuitorii de război, din lagărele de concentrare, catastrofe naturale, viol (3,14). Victimele violenţei domestice suferă de acest sindrom. Herman (1992) a identificat trei caracteristici majore ale acestui sindrom:

·         stare de alertă cronică;

·         intruziunea în momentul prezent a unor trăiri dramatice anterioare;

·         stare de „constricţie” psihică în care individul are un calm detaşat pe fundalul căruia evenimentele ce se derulează continuă să se înregistreze în memorie dar sunt deconectate de la înţelesul lor normal.

Numeroase manifestări prezente în cele doua sindroame se aseamănă, iar funcţia pe care o îndeplinesc în procesul de adaptare a individului este aceeaşi.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii - Clasificarea internaţională a tulburărilor mentale şi tulburărilor de comportament, Descrieri clinice şi directive pentru diagnostic - şi APA (Asociaţia Americană de Psihiatrie) au rezumat ansamblul elementelor care permit diagnosticarea sindromului de stress post-traumatic (Tabel nr. 3).

Tabel nr. 3. Sindromul de stress post-traumatic. Criterii OMS de diagnostic

¨ Persoana s-a confruntat cu un eveniment traumatizant, o situaţie particulară periculoasă sau cu o catastrofă.

¨ Persoana continuă să-şi rememoreze sau să "retrăiască" acest eveniment, de exemplu sub forma unor reminiscenţe cotropitoare.

¨ Persoana caută să evite situaţiile aseamănătoare sau care sunt asociate evenimentului.

¨ Persoana suferă de una sau amândouă dintre tulburările următoare:

1.        o incapacitate de a-şi aminti anumite aspecte importante ale evenimentului traumatizant;

2.        persistenţa de simptome nonprezente înainte de eveniment (cel puţin două): tulburări ale somnului, insomnie, dificultăţi de adormire, iritabilitate, crize colerice, probleme de concentrare, hipervigilenţă, reflex de tresărire bruscă exagerat.

¨ Criteriile B, C şi D survin în primele 6 luni după evenimentul traumatizant sau la sfârşitul periodei de stress.

 

Invalididatea
Violenţa fizică împotriva femeilor poate provoca diferite invalidităţi fizice.

Violenţa sexuală, în special violul poate provoca consecinţe invalidante pe plan social; astfel, din cauza unor fistule vezicale sau rectale, victima poate prezenta incontinenţă, ceea ce va determina o izolare socială a ei şi o excludere din colectivitate.

De asemenea, problemele psihologice cauzate de violenţă pot constitui o invaliditate, împiedicând femeia de a avea un comportament normal.

 

Moartea
Consecinţele mortale sunt: mortalitatea cauzată de SIDA, mortalitatea maternă, omuciderea, suicidul. Riscul de a fi omorât este mai mare printre femei decât printre bărbaţi, victime ale violenţei domestice.

În anumite ţări, cum ar fi Africa de Sud, femeile sunt ameninţate cu moartea în numele unor practici culturale, iar în ţări precum Turcia, Pakistan sau în alte ţări arabe, femei din toate categoriile de vârste sunt ucise din cauza unor motive ce au legătură cu noţiunea de "onoare".

 

 

Repercursiuni asupra sănătăţii copiilor femeilor victime

Când violenţa este cadrul obişnuit într-o familie, copiii pot fi ei înşişi victime directe şi să sufere astfel de violenţe fizice, psihologice şi sexuale.

Totodată, ei suferă din cauza violenţei îndreptate împotriva mamei. Copiii care sunt martorii unor comportamente brutale ale părinţilor suferă mult mai frecvent de angoase, depresii, de lipsa respectului de sine, de coşmaruri, slabe rezultale la şcoală, precum şi de alte probleme cum ar fi tulburările de comportament, agresivitatea permanentă, comparativ cu copiii care nu prezintă astfel de probleme familiale [10,11].

Frecvent, victima devine agresor şi, astfel, copiii victime ale violenţei devin la rândul lor agresori (9). Este demonstrat faptul că o proporţie importantă de adulţi care comit acte de violenţă sexuală au fost ei înşişi expuşi acestor tipuri de acte sau altor forme de violenţă în timpul copilăriei lor.

CONCLUZII

onsecinţele violenţei sunt profunde şi pot infuenţa mai mult decât sănătatea şi starea de bine individual, respectiv starea "de sănătate" a întregii comunităţi.

O femeie care trăieşte într-o relaţie de violenţă îşi pierde încrederea în ea însăşi şi în capacitatea sa de a participa la viaţă. Femeile maltratate prezintă dificultăţi de acces la informaţii, precum şi la seviciile de sănătate existente. Consecinţele violenţei domestice pot persista timp îndelungat după consumarea actului de violenţă propriu-zis, iar repercursiunile în timp ale diferitelor tipuri şi multiple episoade de violenţă sunt cumulative.

Cu cât violenţa este mai gravă, cu atât impactul asupra sănătăţii fizice şi mentale este mai profund.

 

Bibliografie

1.       Amnesty International, Halte à la violence contre les femmes. Les Femmes, le VIH/ sida et les droits humain, ACT 77/084/2004, Londres, novembre 2004,

2.       Amnesty International, Femmes. Violences et santé, ACT 77/001/2005, Londres, février 2005,

3.       ASTĂRĂSTOAIE, V., ALMOS, Bella Trif, Essentialia in Bioetica, Ed. Cantes, 1998,

4.       CAMPBELL J. C., Health consequences of intimate partner violence, The Lancet, vol 359,  p. 1331-1336, 2002,

5.       COKKINIDES V. E., COKER A. L., SANDERSON M., ADDY C., BETHEA L., Physical violence during pregnancy: maternal complications and birth outcomes, Obstetrics and Gynecology, vol. 9, p 661-666,1999,

6.       DIENEMANN J., BOYLE E., BAKER D., RESNICK W., WIEDERHORN N., CAMPBELL J., Intimate partner abuse among women diagnosed with depression, Issues in Mental Health Nursing, vol 21, no 5, p. 499-513, 2000,

7.       KRANTZ, G., OSTERGREN, P., The association between violence, victimisation and common symptoms in Swedish women, Journal of Epidemiology and Community Health, vol 54,   p. 815-821, 2000,

8.       Organisation Mondiale de la Santé, Rapport mondial sur la violence et la santé, WHO/NHL HV 6625/ sous la direction Etienn G. Krug et al., Genève, Suisse, chapitres 4 et 6, 2002,

9.       PĂUNESCU, Constantin, Agresivitatea şi condiţia umană, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1994,

10.   RĂDULESCU, M. Sorin, Devianţa, criminalitate şi patologie socială, Ed. Luminalex, Bucureşti, 1999,

11.   RĂDULESCU, M. Sorin, Sociologia şi istoria comportamentului sexual “deviant”, Nemira, Bucureşti, 1996,

12.   RĂDULESCU, M. Sorin, Sociologia violenţei intrafamiliale, victime şi agresori în familie, Ed. Luminalex, 2001,

13.   SCRIPCARU, Gheorghe, PIROZYNSKI T., ASTĂRĂSTOAIE V., SCRIPCARU C., Criminologie clinică şi relaţională, Ed. Synposion, Iaşi, 1995,

 

 

 

 



Journal published by SNSPMS