Management in Health, Vol 13, No 2 (2009)

Font Size:  Small  Medium  Large
Untitled Document

Aspecte privind sistemul olandez de asigurări de sănătate

Interviu cu Frans Van der ENT - Country Manager al Eureko în România

Rezumat: Sistemul olandez de sănătate este bazat pe modelul Bismark al asigurărilor sociale de sănătate, un model care a fost adoptat şi adaptat şi de către sistemul sanitar românesc. De mai bine de un deceniu, sistemul asigurărilor de sănătate din România funcţionează în baza asigurărilor obligatorii de sănătate; asigurările private de sănătate reprezintă o alternativă ce a fost luată în calcul inclusiv de către actualul guvern, iar identificarea şi analiza celor mai bune practici europene în domeniul asigurărilor private de sănătate poate orienta dezvoltarea sistemului privat de pe piaţa asigurărilor de sănătate din România.
Sistemul olandez de sănătate este unul dintre modelele europene eficiente pe acest segment. Principala modalitate de îmbunătăţire a eficienţei sistemului de sănătate olandez rămâne competiţia dintre companiile de asigurări de sănătate, alături de implementarea sistemelor de plată bazate pe performanţă, a sistemelor de monitorizare a performanţei, a programelor locale şi naţionale de dezvoltare a infrastructurii şi logisticii din domeniul sanitar.

Cuvinte cheie: sistem olandez de asigurări de sănătate, competiţie, asigurări private de sănătate.

Pe data de 1 mai 2007, Frans Van der ENT sosea în România pentru a ocupa poziţia de CEO al Interamerican Pensii (devenită între timp Eureko Pensii). La scurt timp, a fost desemnat CEO al Interamerican România (devenită între timp Eureko România) de către Grupul Eureko, poziţie în care continuă să îşi folosească experienţa pentru a valorifica oportunităţile oferite pe piaţa locală, dezvoltând la un alt nivel afacerile companiei în domeniul asigurărilor.
Frans Van der ENT este licenţiat al Universităţii din Groningen, precum şi absolventul mai multor stagii de masterat în business management (Universitatea din Groningen, 1991), sisteme tehnologice (Institutul Sistemelor de Informaţie - IKS, Groningen, 1992) şi marketing (Tilburg's Institute Advanced Studies, 2000).
Acestora li se adaugă atestatele în studii bancare generale (Institutul Financiar Bancar, Amsterdam, 1996) şi asigurări (Institutul de Asigurări şi Educaţie, Utrecht,1995), precum şi pregătirea post-universitară realizată prin absolvirea "Program Executive Development" la IMD Business School, Lausanne, Elveţia, în 2007. Ceea ce îl recomandă pe liderul olandez nu sunt numai bogatele cunoştinţe de specialitate, ci şi cunoaşterea pieţelor din Europa Centrală şi de Est, anterior sosirii sale în România, ocupând timp de 3 ani postul de Director General al subsidiarei ING din Slovacia, specializată în asigurări de viaţă şi pensii.

Reporter: Domnule Frans Van der ENT, sistemul olandez de sănătate a fost implicat, în ultimii ani, într-una dintre cele mai interesante reforme din domeniul îngrijirilor de sănătate.
- Puteţi să faceţi o scurtă descriere a ceea ce se desfăşoară, în acest moment, în acest domeniu?

FVDE: În anul 2006 un nou sistem de asigurări de sănătate a fost introdus în Olanda. În vechiul sistem populaţia avea acoperire pentru îngrijirile acordate în asistenţa primară, asistenţa în cadrul spitalelor, medicamente etc, acest lucru fiind realizat fie prin intermediul unui sistem public de asigurări obligatorii (‘ziekenfonds’), fie prin intermediul unei scheme private facultative.
Diferenţa dintre cele două scheme de asigurări constă în niveluri diferite de venit. Persoanele ce câştigau sub 32.000 euro pe an (aproximativ 2/3 din întreaga populaţie) erau obligate să aleagă o asigurare publică de sănătate, iar cei care câştigau peste această sumă puteau opta pentru o asigurare privată.
În noul sistem, toţi olandezii sunt obligaţi să apeleze la o asigurare de sănătate privată.
Această asigurare este în concordanţă cu legislaţia UE (reglementările UE în domeniul competiţiei şi pieţei libere interne, Reglementarea 1408 din 1971 privind securitatea socială, Directiva UE privind asigurarea de tip non-life). Această asigurare “basic” acoperă aceleaşi îngrijiri care erau acoperite în cadrul vechiului sistem de asigurări.
În afara acestei asigurări de sănătate, trebuie avute în vedere:
cheltuielile medicale excepţionale, precum îngrijirile la domiciliu şi îngrijirile pshiatrice plătite în afara schemei publice şi care sunt finanţate prin intermediul primelor în funcţie de venit;
asigurare voluntară, suplimentară, care este finanţată în totalitate de către asigurat.
Sistemul de asigurări de sănătate din Olanda este privat, dar pentru a păstra accesibilitatea olandezilor la îngrijirile de sănătate, guvernul a creat mecanisme de garanţii publice în cadrul sistemului.
Astfel, olandezii sunt obligaţi să deţină o asigurare de sănătate de bază, iar asiguratorii sunt obligaţi să accepte orice persoană, indiferent de vârstă sau stare de sănătate; asiguratorii nu au voie să practice prime diferenţiate, fiecare asigurat plătind aceeaşi primă de asigurare (community rating). Ca urmare a acestor reglementări, guvernul a dezvoltat un sistem de egalizare a riscului.
În baza acestui sistem, fiecare asigurator primeşte anual un buget.
O altă sursă de venituri este reprezentată de prima pe care asiguraţii trebuie să o plătească lunar, care în acest moment este de aproximativ 110 euro pe lună. Astfel, asigurările de sănătate plătesc cheltuielile de asistenţă medicală, iar asiguraţii au posibilitatea ca o dată pe an să schimbe sau nu asiguratorul de sănătate.

R: Competiţia este unul dintre elementele cheie ale modelului olandez.
- Puteţi comenta acest aspect? Şi puteţi, de asemenea, să ne furnizaţi câteva comentarii pe tema rolului celor două tipuri de asiguratori (publici, respectiv privaţi) în cadrul pieţei asigurărilor de sănătate?

FVDE: Introducerea unui nou sistem de asigurări a fost unul dintre elementele importante ale reformei, iar introducerea competiţiei în cadrul pieţei asigurărilor de sănătate a fost un altul. Nu luăm în considerare competiţia liberă din sistemul american, ci vorbim despre o competiţie reglementată.
Cum ar trebui sa funcţioneze acest tip de competiţie reglementată?
Practic, la ora actuală există trei pieţe, iar aceste trei pieţe reprezintă actorii importanţi din cadrul sistemului olandez de sănătate:
asiguraţii, fie o persoană, fie un grup de persoane (ex. grup de angajaţi);
asiguratorii de sănătate;
furnizorii de servicii de sănătate (medici generalişti, farmacişti, fizioterapeuţi, spitale etc).
Cele trei pieţe sunt însă părţi ale unui întreg: asiguratorii sunt în permanentă competiţie pentru asiguraţi, iar furnizorii concurează între ei atât pentru obţinerea unui contract cât mai bun cu asiguratorii, cât şi pentru pacienţi.

R: În scopul atingerii unui nivel înalt al competiţiei, existenţa informaţiei de calitate este esenţială.
- Cum sunt informaţi cetăţenii cu privire la calitatea şi performanţa diferitelor companii de asigurări de sănătate de pe piaţă?

FVDE: Guvernul a investit în dezvoltarea unui website
(www.kiesbeter.nl) în scopul sprijinirii activităţilor de identificare a informaţiilor din domeniul sănătăţii, a procedurilor terapeutice şi de a compara produsele şi performanţa furnizorilor de îngrijiri de sănătate şi a asiguratorilor din acest domeniu.
Organizaţiile pacienţilor şi ale consumatorilor consiliază populaţia în alegerea furnizorului şi asiguratorului potrivit.

R: În general vorbind, competiţia implică, de asemenea, şi o competiţie la nivel de preţ.
- Care este situaţia pentru Olanda?
- Şi care sunt mecanismele de control al preţurilor?

FVDE: Concurenţa pe piaţa asigurărilor este, în principiu, bazată pe calitatea serviciilor furnizate de asigurator, pe modalitatea în care, de exemplu, el se ocupă de rambursare, pe modul în care asiguratorul achiziţionează servicii de îngrijiri de calitate şi pe asigurările suplimentare. Preţul, valoarea primei nominale de asigurare, este mai puţin important în alegerea asiguratorului.
Pe piaţa furnizorilor de servicii de sănătate, preţul joacă, de asemenea, un rol minor.
Acest lucru are de a face cu faptul că cele mai multe preţuri sunt stabilite de către guvern. În ceea ce priveşte îngrijirile spitaliceşti, se poate observa o evoluţie către preţuri libere.
Pentru unele tratamente (înlocuire de şold şi de genunchi, intervenţii chirurgicale oftalmologice şi aşa mai departe) asiguratorii şi furnizorii de servicii de sănătate pot negocia preţurile şi volumele.

R: La ora actuală, există un interes mare privind rolul IT (tehnologia informaţiilor) în domeniul îngrijirilor de sănătate, la nivel mondial. Spre exemplu, administraţia SUA Obama, alocă miliarde de USD pentru domeniul IT din cadrul sistemului de sănătate, incluzând aici fişa medicală electronică (EMR, electronic medical record).
- Care este situaţia în Olanda, din acest punct de vedere?

FVDE: În acest domeniu Olanda trebuie să facă progrese. Până în prezent, în ciuda multor eforturi depuse de către guvern, furnizorii din domeniul îngijirilor de sănătate, industrie şi alte domenii, precum şi în ciuda nenumăratelor experimente, nu avem încă un sistem, la nivel naţional, în care informaţiile din fişele medicale individuale să poată fi accesate sau transmise de către profesioniştii din domeniul sănătăţii prin internet. Foarte multe înregistrări medicale sunt în continuare pe suport de hârtie.
Această situaţie există atât din motive operaţionale, cât şi din cauza unor aspecte importante care trebuie incă soluţionate, începând cu discuţiile privind confidenţialitatea datelor pacienţilor.

R: Principiile solidarităţii sociale aplicate în UE reprezintă standarde pentru toate serviciile sociale de la nivel naţional.
- Cum reuşiţi să combinaţi concurenţa şi solidaritatea socială în cadrul sistemului olandez de îngrijiri de sănătate, în contextul reformei actuale din domeniu?

FVDE: Cheia îmbinării unei asigurări de sănătate de calitate şi accesibilă tuturor cetăţenilor cu această concurenţă constă în funcţionarea sistemului de egalizare a riscurilor. Datorită acestui sistem, asiguratorii sunt compensaţi în avans pentru cheltuielile generate de serviciile medicale furnizate persoanelor în vârstă sau bolnavilor cronici.

A consemnat dr. Marius CIUTAN.



Journal published by SNSPMS